"Anul iepurelui" - Arto Paasilinna

"Anul iepurelui" este o carte scrisa in 1975 de catre autorul finlandez Arto Paasilinna. Eram curioasa cum scrie un autor finlandez pentru ca niciodata nu mai citisem asa ceva. Nici acum nu stiu sigur  daca mi-a placut extraordinar de mult cartea sau pur si simplu sunt unele secvente pe care nu le-am inteles.
  Nu, "anul iepurelui" nu se refera la zodiacul chinezesc, este literalmente vorba despre un iepure. Vatanen, un jurnalist care s-a saturat  de slujba lui, de sotia lui afurisita si in general de viata in capitala , decide intr-o zi sa fuga de toate aceste lucruri si sa gaseasca latura mai linistita a vietii sale. Astfel, atunci cand masina in care se afla loveste un iepure si acesta fuge in padure, Vatanen face la fel, fiind lasat in mijlocul padurii de soferul nervos care decide sa plece fara el la Helsinki. Vatanen adopa micul animal si il ingrijeste iar acesta se lipseste de binefacatorul lui. Impreuna vor cutreiera Finlanda , fiind mai strans legati de partea de nord - Laponia. Aici jurnalistul va descoperi ca e foarte potrivit pentru orice fel de munca , nu doar jurnalism si va reusi sa se descurece singur in padure taind lemne, frigand carne de ren si chiar scapand de o adevarata amenintare. Pe parcursul calatoriei lui va intalni tot felul de oameni: un batran care e sigur ca a descoperit un secret de stat extrem de important, un betiv pe care il invata sa inoate, soferul impulsiv al unui buldozer care va fi cat pe ce sa moara din propria furie, un veterinar de la un institut important care se va lasa cu greu convins de povestea lui si chiar pe Ministerul Afacerilor Externe.
  Cartea este presarata de umor si descrieri indetaliate ale vietii finlandezilor din nord , astfel cand citeam imi imaginam peisajul inzapezit al Laponiei si luna stralucind desupra brazilor, in timp ce undeva din apropiere flacarile se inaltau la cer . Mi-am imaginat aurorele boreeale si cum taietorii de lemen stateau langa ceaunul in care se pregatea ciorba de peste si mi-am imaginat cum e sa mananci carne de ren cand afara zapada e de cativa metrii . Cea din urma nu a fost o imagine chiar atat de placuta! Pe langa viata oarecum dura pe care o duc acesti oameni, m-a impresionat  politetea lor. Autorul scria la un mom. dat  ca in nord, in apropiere de Uniunea Sovietica [ a fost totusi scrisa in `75] , oamenii sunt foarte politicosi si acestia au un respect deosebit pentru oamenii istoviti veniti de la drum lung. Pe tot parcursul calatoriei,  fiind uimiti de iepurele pe care il poarta cu el peste tot, oamenii nu s-au aratat nicodata rai fata de Vatanen, dimpotriva, l-au invitat la masa si au povestit. Sfarsitul ne mai aduce putin la realitate si ne aminteste ca nu suntem atat de liberi pe cat am vrea [nu e spoiler!] insa nu sariti la sfarsit pentru ca oricum nu ati intelege daca nu ati citit cartea. E important procesul, nu rezultatul .
  Asadar, va doresc o frumoasa calatorie in Finlanda! ;)