Buzzfeed "challange"

Am gasit recent articolul asta pe Buzzfeed si am decis sa il folosesc ca o provocare. In fiecare zi voi da click pe un patratel si voi scrie ce mi se va cere, mi se pare un mod foarte bun de a-ti creste imaginatia si abilitatea de a scrie spontan.

Asadar...

You got: 23

Recall an event you missed but really wanted to go to and what you think would have happened.

Imi amintesc si acum seara aceea de toamna: soarele palid incepea din ce in mai mult sa coboare, impartasind zeci de raze trandafirii in jur, aerul era cald si vantul batea din cand in cand linistit, parca asigurandu-ma ca nimic nu va perturba linistea acelui moment. Eu stateam in camera mea cautand tot timpul ceva nou care sa-mi ocupe mintea. Geamul era larg deschis si auzeam de afara vocile pe diferite tonalitati ce isi impartaseau vestile mondene.
Am dat din website in website de unul despre mitologie si mi-am reamintit cu placere miturile deja studiate: capturarea zeitei Soarelui la japonezi, cantarirea inimii la egipteni,nasterea marelui erou celt Cuchulainn si lupta dintre tribul Tuath de Danann cu  Fomoire si in cele din urma, de legenda lui Mos Timp si a Pietrei Sacre din Bucegi.
Contempland astfel mit dupa mit mi-am amintit de sarbatoarea dacilor, din Bucegi iar tristetea a inceput usor sa puna stapanire pe mine. Neputandu-mi controla gandurile am alunecat intr-un univers in care am mers si eu la "Sarbatoarea Dacilor" din Bucegi, acum mult timp cand s-a tinut prima data. M-am gandit cum ar fi fost daca as fi mers...
Oare as fi dansat si eu in hora cu ei?
Oare as fi cantat si eu de sa rasune muntele?
Oare m-as fi simtit in siguranta, chiar daca era frig si pustiu, pe munte?
Mi-am raspuns "DA!"
As fi pasit usurata pe platoul ce arata inceputul Babelor si al Sfinxului si mi-as fi lasat rucsacul pe jos, alergand fericita catre Sfinx, stiind ca am parcurs un drum atat de lung.
Soarele ar fi fost suficient de puternic cat sa ne incalzeasca insa nu cat sa ne ingreuneze drumul. Iarba proaspata de roua ar fi scartait usor sub talpile noastre decise iar aerul ar fi mirosit a brad. Langa noi, din cabana s-ar fi vazut fumul iesind sfios iar noi am fi adulmecat mireasma bucatelor abia pregatite. De obicei nu ma trezesc dimineata insa pentru o astfel de ocazie m-as fi trezit cu noaptea in cap. Am fi admirat privelistea, ceata ne-ar fi invaluit ca si cand ar fi vrut sa ne ureze "bun venit!" iar noi am fi inceput pregatirile pentru o adevarata sarbatoare. Chitarile ar fi cantat toata ziua iar noi, fericiti, ne-am fi dat mana in dans. Am parea ca zburam de la distanta, in hora, toti uniti intr-un singur glas, toti preaslavind Bucegiul, Sfinxul,Dacii, pana cand soarele ar fi apus iar in locul lui ar fi aparut luna.
Atunci as fi ramas ingandurata pe varful muntelui, privind catre oras, catre luminile aprinse, catre fumul iesit proaspat din hornuri si m-as fi gandit la cum se simte cineva ce isi imagineaza ca ar fi aici.

The red thread of life

Ma dor degetele de la mana stanga
de atata drum ce inca il parcurg
batand cu ele in masa, sperand ca-mi va deschide o poarta
prin care sa ma scurg

Ma doare verdele ce e asa departe
risipit printre munti si abisuri straine
ce danseaza pe plaiuri cu ceata, acoperind cu bratele
o lume ce nimanui nu apartine

Mi-e dor locurile in care am mers
fara sa merg vreodat` cu-adevarat
de ochii ce mi-au spus povesti indepartate,
uitate de demult

Mi-e dor de cuvantul cel rostit
ce s-a pierdut in nemarginirea tacerii mele
de visele spuse, de lumile traite
ce sunt uitate in vietile mele eterne.


"The red thread of life" e un mit japonez, sau, mai bine zis, un adevar. I se mai spune si "cordonul de argint" si leaga sufletul de catre corpul sau fizic. Uneori am senzatia ca, prin vise, acest cordon incearca sa se rupa...