Penelope e la marginea plictiselii.
Mainile ei inconjoara soarele, prinzandu-l in palmele sale acum rosiatice si aruncandu-l inapoi in departari. Vazduhul se invarte, lumina ii intra in pupile, micsorandu-le, ingalbenindu-le, orbindu-le. Inima tremura iar tricoul creaza miscari bruste, ca o toba care bate ritmic, sincronizata cu un dans mut. Galben, rosu, oranj, lumina inunda camera stramta si mult prea aglomerata, adapostindu-se in incretiturile cartilor prafuite, batand la geamul vitrinei verzui, poate - poate ii va deschide cineva.
Mainile ei danseaza in aer, il absoarbe in suflet, se ineaca cu el, vrea sa il tina captiv inauntrul plaminilor ei, poate asa va simti ca traieste. Oasele trosnesc iar pardoseala scartaie, toata casa canta cu ea si Penelope danseaza. Penelope la marginea plictiselii, Penelope anxioasa, Penelope plangand, Penelope tinandu-si genunchii in maini in timp ce lumina rosie ii coloreaza acum parul. Umbrele incep incetul cu incetul sa isi faca iarasi loc in camera prea stramta, prafuita. Nimic nu mai e scaldat in lumina dar ea continua sa priveasca inainte, poate - poate soarele se va razgandi si va veni din nou sa danseze cu ea.
Mainile ei apuca rama ferestrei cu vopsea scorojita, indreapta geamul cu sticla subtire, respira aerul rece al orasului. Felinare, reflectii in balti, clanxoane disperate,oameni grabiti, zgomot, zgomot, zgomot! Penelope isi trece mainile prin par, o suvita ii cade incet pe podea, apoi alta. Penelope e la marginea oboselii, talpile ei reci pe rama de lemn, aschiile din piele, zgomotul...
Mainile ei reci pe trotuarul inca umed, parul rosu, zambetul de pe buze, ochii privind in gol.
Penelope...
