Plans for tomorrow

Nu am  mai scris de mult timp ceva in engleza iar ieri dimineata, la 6 mai exact m-am apucat de scris asta. Enjoy and leave a comment ;)

I want to fly in a far away sky

Hide under a cloud where the sea is red

I want to touch the world with a mind that is mine

And yell from the mountains “be prepared!”

I want to sleep in the corner of your room

Where the flames won`t touch me,hurt me

I want to hide away from the soon –to-be doom

And tear apart all the secrets,let the world see

I live in a birdcage of gold

I am not fed and I`m thristy of dreams

I have no strong hand but mine to hold

I need to run to the path of redeems

I am a bird,a song,a wave in the ocean

You`re nothing but dry skin and mud

I can feel the Higher Consience,the motion

While you are just another face in the crowd

I`ll fly,I`ll burn all the sins and despair

And then turn into fog and be gone

But first I`ll let you all know to beware!

And paint with my fingers “I won!”

"In noapte" - Haruki Murakami

 Murakami este unul din cei mai populari autori japonezi datorita stilului sau simplu si subtilitatea sa. Auzisem multe despre el asa ca am fost impinsa de catre curiozitate sa cumpar unul din romanele lui.
 "In noapte" e practic o calatorie in care noi [nu noi - cititorii ci noi - cititorul + naratorul] exploram viata de noapte a unui oras. Noutate pe care a adus-o Murakami a fost introducerea aceasta a lectorului in poveste : "In fata ochilor avem silueta unui oras.Il contemplam din inaltul cerului, prin ochii unei pasari de noapte care strabate vazduhul" ; "In incapere e bezna , dar ochii nostri se obisnuiesc treptat cu intunericul"; "ne transformam intr-un ochi unic..." etc. Nu stiu daca tehnica asta a mai fost aplicata de vreun scriitor, poate gresesc, poate nu e nou deloc dar in orice caz, asta a fost unul din lucrurile care mi-au placut foarte mult.
  Asadar, avem in fata un oras zogmotos, in ciuda orelor tarzii. Reusim sa evaluam fiecare ora, sa intram in vietile unor oameni despre care nu stim nimic si sa le descoperim secretele - vietile din intuneric care iau fiinta  doar dupa ce soarele nu mai e pe cer. Facem astfel cunostinta cu un trombonist de jazz, o tanara studenta care vorbeste perfect chineza si e pasionata de lectura [ cam tipul fetei careia nu ii pasa de aspect si pentru ea conteaza mai mult  ce are in cap, foarte selectiva cand vine vorba de prieteni si drumuri in viata] , cu sora acesteia , Eri Asai care este fotomodel , cu o chinezoaica ce a intrat intr-o incurcatura intr-un love-ho si un angajat al unei firme. Toti acesti oameni isi dezvaluie treptat secretele, in timp ce orele se scurg lent , iar noi suntem singurii ce stim vietile fiecarora. Mai mult! Stim chiar si ceea ce ei nici macar nu banuiesc...  Actiunea decurge lent insa in tot acest timp avem in fata marele oras, un fel de bestie cruda ce inghite timpul si nu da inapoi decat oboseala, insa in acelasi timp , orasul are de partea lui cea mai buna confidenta - noaptea. Aici se vor inghiti povestile tuturor si vor ramane prinse undeva, pana la urmatorul apus.
   In privinta limbajului nu am multe de obiectat. Cred ca limbajul folosit de Murakami a fost potrivit pentru un astfel de subiect deoarece nu de putine ori s-a intamplat sa am impresia ca eu sunt cea care discuta cu un anumit personaj. Personajele sunt mult mai profunde decat par la inceput si au niste principii interesante de viata si idei despre aceasta : "-Stii, ma gandeam daca oamenii nu isi folosesc amintirile cumva pe post de combustibil.Ca sunt importante sau nu, asta nu conteaza cand e vorba sa te mentii in viata.Sunt combustibil si atat. Ca e reclama din ziar, carte de filosofie, gravura erotica sau teanc de bancnote de zece mii de yeni,daca le pui pe foc, toate sunt doar niste bucati de hartie.Focul nu se gandeste <<Oho, asta e Kant!>>, <<Asta e Yomiuri , editia de seara>>  sau <<Mama, ce tate are>> cand le arde. Pentru el toate nu sunt nimic mai mult decat simple bucati de hartie.La fel si cu amintirile. Ca sunt importante, ca nu sunt importante, ca nu folosesc la nimic, toate sunt combustibil, fara  nicio diferenta." [pg.172] ; "Sa stii ca viata noastra nu poate fi impartita atat de simplu doar in luminos sau intunecat. Exista si calea de mijloc, exista umbra. O judecata sanatoasa inseamna sa recunosti si sa intelegi treptele de umbra. Iar ca sa ajungi la o judecata sanatoasa, e nevoie de timp si efort." [pg 189].
   In concluzie, romanul este savuros, o adevarata calatorie in tainele noptii. Finalul este putin surprinzator insa, cum am mentionat inainte: totul se termina  cand noaptea se sfarseste.Sper ca v-am trezit interesul  si va doresc lectura placuta! ;)

"Anul iepurelui" - Arto Paasilinna

"Anul iepurelui" este o carte scrisa in 1975 de catre autorul finlandez Arto Paasilinna. Eram curioasa cum scrie un autor finlandez pentru ca niciodata nu mai citisem asa ceva. Nici acum nu stiu sigur  daca mi-a placut extraordinar de mult cartea sau pur si simplu sunt unele secvente pe care nu le-am inteles.
  Nu, "anul iepurelui" nu se refera la zodiacul chinezesc, este literalmente vorba despre un iepure. Vatanen, un jurnalist care s-a saturat  de slujba lui, de sotia lui afurisita si in general de viata in capitala , decide intr-o zi sa fuga de toate aceste lucruri si sa gaseasca latura mai linistita a vietii sale. Astfel, atunci cand masina in care se afla loveste un iepure si acesta fuge in padure, Vatanen face la fel, fiind lasat in mijlocul padurii de soferul nervos care decide sa plece fara el la Helsinki. Vatanen adopa micul animal si il ingrijeste iar acesta se lipseste de binefacatorul lui. Impreuna vor cutreiera Finlanda , fiind mai strans legati de partea de nord - Laponia. Aici jurnalistul va descoperi ca e foarte potrivit pentru orice fel de munca , nu doar jurnalism si va reusi sa se descurece singur in padure taind lemne, frigand carne de ren si chiar scapand de o adevarata amenintare. Pe parcursul calatoriei lui va intalni tot felul de oameni: un batran care e sigur ca a descoperit un secret de stat extrem de important, un betiv pe care il invata sa inoate, soferul impulsiv al unui buldozer care va fi cat pe ce sa moara din propria furie, un veterinar de la un institut important care se va lasa cu greu convins de povestea lui si chiar pe Ministerul Afacerilor Externe.
  Cartea este presarata de umor si descrieri indetaliate ale vietii finlandezilor din nord , astfel cand citeam imi imaginam peisajul inzapezit al Laponiei si luna stralucind desupra brazilor, in timp ce undeva din apropiere flacarile se inaltau la cer . Mi-am imaginat aurorele boreeale si cum taietorii de lemen stateau langa ceaunul in care se pregatea ciorba de peste si mi-am imaginat cum e sa mananci carne de ren cand afara zapada e de cativa metrii . Cea din urma nu a fost o imagine chiar atat de placuta! Pe langa viata oarecum dura pe care o duc acesti oameni, m-a impresionat  politetea lor. Autorul scria la un mom. dat  ca in nord, in apropiere de Uniunea Sovietica [ a fost totusi scrisa in `75] , oamenii sunt foarte politicosi si acestia au un respect deosebit pentru oamenii istoviti veniti de la drum lung. Pe tot parcursul calatoriei,  fiind uimiti de iepurele pe care il poarta cu el peste tot, oamenii nu s-au aratat nicodata rai fata de Vatanen, dimpotriva, l-au invitat la masa si au povestit. Sfarsitul ne mai aduce putin la realitate si ne aminteste ca nu suntem atat de liberi pe cat am vrea [nu e spoiler!] insa nu sariti la sfarsit pentru ca oricum nu ati intelege daca nu ati citit cartea. E important procesul, nu rezultatul .
  Asadar, va doresc o frumoasa calatorie in Finlanda! ;)

"Jane Eyre" - Charlotte Bronte

 "Jane Eyre" scrisa de una dintre surorile Bronte este povestea unei fete din Anglia care inca de mica realizeaza ca viata nu este presarata cu petale de trandafir. Fiind orfana inca din copilarile, Jane Eyre este crescuta de matusa ei, doamna Reed , insa nu are o relatie prea buna cu verisorii ei, gasindu-si deseori fericirea in carti. Aceasta va ajunge sa invete la Lowood, o scoala in care se pune accentul pe indepartarea tinerelor fete de la "tentatia" umana, motiv pentru care vor fi fortate sa aiba mese extraordinar de modeste , sa poarte haine sumbre si sa isi prinda permanent parul cat mai simplu cu putinta. Aici o va intalni pe Helen Burns, personaj inspirat de una din surorile Bronte, care a murit de tuberculoza la o varsta frageda. Fiind fiica de preot, Charlottei i-a fost usor sa redea anumite invataturi din Biblie , redand astfel atmosfera scolii Lowood. Aceasta va pleca de la Lowood si se va ajunge sa lucreze ca guvernanta in la Thornfiled Hall, un conac sumbru care ii apartine domnului Rochester. Aici o va intalni pe micuta Adele , un copil vesel a carei mama, o actrita frantuzoaica , l-a lasat in grija lui Edward Fairfax Rochester.
  La inceput Jane se va acomoda cu greu cu atmosfera de la Thornfield Hall sau, mai bine zis, cu stapanul acestui conac impunator, insa dandu-si seama ca domnul Rochester are o gandire interesanta, ii va acorda prietenia sa. Fiind admirata de toti cei din casa pentru desenele sale si intelepciunea de care da dovada, Jane Eyre isi va castiga curand o reputatie buna. Insa ce se intampla atunci cand incep intrebarile? "Ce era rasul straniu de pe hol?" "Cine este acel barbat?" "De ce este Grace Poole cea mai bine platita servitoare din casa daca nu face nimic?" Jane Eyre se va confrunta cu misterul ce a invaluit Thornfield Hall ani de-a randul, fiind nevoita sa aleaga intre ratiune si sentimente , va trebui sa hotareasca daca isi va ignora principiile sau va alege ceea ce este corect, fara sa dea ascultare inimiii.

  Comparativ cu sora  ei, Anne Bronte, Charlotte Bronte este o excelenta intretinoare a suspansului. Fara sa grabeasca actiunea  si fara sa plictiseasca cititorul, aceasta reuseste sa "picteze" viata tinerelor din Epoca Victoriana, continand si elemnte autobiografice [scoala la care a fost trimisa seamana mult cu Lowood, Helen Burns e inspirata din sora ei, postul de guvernanta , etc.] Jane Eyre este exemplul perfect al femeii indepedente, curajoase care nu se da in laturi de la nicio munca cinstita, care tine la principiile ei mai mult decat la orice altceva, fiind o tanara credincioasa si plina de compasiune. Nici celelalte personaje nu sunt lasate mai prejos, unele facand parte din anumite  tipologogii : doamna Reed - tipul femeii prefacute deoarece minte cand vine vorba de Jane, pentru a isi pastra buna reputatie, John Reed - tipul copilului crud ce chinuie din placere, tipul razgaiatului, Helen Burns - tipul constiincioasei, al celei ce isi accepta vina si isi ispaseste pedeapsa, fiind un model pentru Jane , St. John - misionarul, cel care se dedica celorlalti , Blance Ingram - prefacuta, interesata, capabila de a juca orice joc pentru a-si atinge scopurile, iar lista poate continua.
    Avand in vedere faptul ca a fost ecranizat, mentionez si faptul ca e foarte diferita cartea comparativ cu filmul [cel putin cu cel din 2011]. Ecranizarea a fost foarte saraca si a cam lasat actiunea in plop. In carte nu acela este finalul, dar daca vreti sa stiti ce se intampla cu adevarat [ si cu celelalte personaje! ], cititi cartea ;)

Paulo Coelho - "Brida"

Am auzit de cateva persoane care mi-au spus ca au "probleme" cu autorul asta, insa nu inteleg de ce. Dupa ce am citit "Brida" , parerea mea este ca Paulo Coelho e o persoana foarte spirituala care stie sa imbine spiritualitatea cu lumea materiala, atragand astfel ctitorul intr-un joc intre fantezie si realitate, o "punte dintre vizibil si invizibil", cum numeste el magia.
  Paulo Coelho este un autor brazilan ale carui carti s-au vandut in milioane de exemplare si au fost traduse in 40 de limbi , acesta fiind in special cunoscut pentru "Alchimistul". Pe parcursul carierei lui muzicale a ajuns sa fie implicat in lucruri ce tineau de magie si ocultism datorita semnificatiei versurilor iar mai tarziu a avut o trezire spirituala. "Brida" a fost scrisa in 1990.
   Fiind o carte usoara, "Brida" nu atrage prin limbajul metaforic si figurile de stil , ci prin actiune. Sa nu va imaginati insa ca actiunea este grea  si abordeaza subiecte sociale, dinpotriva, pentru cei care inca nu au acceptat ca e ceva mai mult decat aceasta lume, "Brida" poate fi considerata pur si simplu...un basm.
  Protagonista cu acelasi nume este o fata irlandeza care doreste sa invete magie. Astfel un Mag  ce urmeaza Traditia Soarelui o va invata sa intre in Noaptea Intunecata pe care aceasta o asociaza cu credinta si sa realizeze ca-si poate imagina cobre si scorpioni in acea padure saua o prezenta care o poate proteja, iar Wicca, o vrajitoare care urmeaza Traditia Lunii o va invata sa danseze pe muzica lumii , sa simta energiile din jurul ei, sa accepte ca exista ceva dincolo de lumea materiala si sa invete despre sine si Traditie prin trecut. Brida va trebui sa se decida ce cauta ea cu adevarat : sa afle despre sine, sau sa isi gaseasca Cealalta Parte? Ambele misiuni sunt la fel de importante pentru ea caci realizeaza ca fara Cealalta Parte cunoasterea ei nu se poate transforma in intelepciune , fiind astfel incompleta.

  "Brida" este o calatore initiatica atat pentru ea, cat si pentru cititor deoarece te face sa te intrebi daca  ceea ce vedem noi cu ochii fizici este intr-adevar real si inconstient, sa alegi daca vrei sa continui sa traiesti in dulcea ignoranta sau sa iti deschizi ochii mintii si ai spiritului.

Suad - "Arsa de vie"

Inainte sa incep sa scriu despre actiunea cartii , este foarte important sa aflati ca este o poveste adevarata iar cea care relateaza intamplarile este o fiinta reala, supravietutitoare a unei "crime de onoare" care a decis sa imparatseasca lumii adevarul despre viata ei de calvar in scopul ajutorarii celorlalte femei ce sunt tratate ca niste sclave in tari precum Cisiordania, Iordania, Pakistan, India, Iran, Irak si lista poate probabil continua,

 "Arsa de vie" este povestea unei fete din Cisiordania care era obligata sa mearga cu capul in pamant, repede pentru ca daca se uita la un barbat pentru macar o secunda, era considerata o sharmuta, o tarfa si ucisa. Femeile erau sclave, erau tratate mai rau decat vitele. Cu toate ca ele se ocupau de cresterea copiilor si de gospodarie, de pregatirea mancarii si de sot [in totalitate!] , barbatii considerauc a femeile nu le aduc niciun avantaj. Cu toate ca in momentul nuntii femeilor li se oferau cantitati imense de aur, barbatii considerau ca nu au nimic de castigat de pe urma lor. Daca o femeie nu era casatorita pana la varsta de 17 ani cel mult, era considerata o sharmuta si tot satul radea de ea. Daca o femeie nastea mai mult de 4 fete, trebuia sa le ucida imediat dupa nastere pentru ca era considerat acest lucru o dezonoare adusa familiei, in timp ce un baiat era un motiv de sarbatoare. Fetele nu aveau voie sa mearga la scoala, acest lucru fiind considerat prea inteligent pentru o fata , doar baietii aveau libertate deplina [puteau sa mearga la scoala, la cinema, sa se comporte cum vor, sa poarte ce vor]. Femeile erau batute la ordinea zilei - era considerat normal. Fetele erau ucise permanent - era considerat normal. Era considerat normal ca fetele sa poarte haine lungi si cenusii, sa urasca evreii si sa le urasca pe fetele care purtau fuste scurte pana la genunchi si se rujau. In mintile lor indoctrinate, acele fete erau sharmuta, fete usoare, tarfe.
   Suad este protagonista cartii, o fata careia soarta nu i-a suras pe toata perioada copilariei si nici in a adolescentei, o fata care a avut de suferit enorm pentru simplul fapt ca  a indraznit sa iubeasca si sa viseze la o casnicie. In satul ei, sa fi casatorita era idealul suprem. Fetele insa trebuiau sa isi astepte randul astfel ca , cu toate ca fusese ceruta in casatorie la varsta de 13 ani, sora ei Kainat in varsta de aproape 20 era inca "fata batrana" astfel acest ideal i-a fost refuzat. Insa ea se indragostete de un vecin cu masina si costum, cu incaltaminte [femeiele erau permanent desculte], un barbat cu care va ajunge sa se intalneasca pe ascuns si sa intretine relatii sexuale cu acesta pentru a nu-l  pierde. El stie ca daca se va afla, ambii vor fi ucisi insa nu are curajul de a o cere in casatorie in fata tatalui ei impunator. Astfel, cand acesta afla ca Suad este insarcinata alege calea lasului si fuge. Familia afla mai tarziu  si ia hotararea de a o ucide pe Suad. Aceste crime se numesc "crime de onoare" si se mai practica inca . Familia decide ca o fata care si-a "dezonorat" familia trebuie sa moara, aceasta ramane singura in casa impreuna cu cel ce o va ucide, el este considerat un erou si toata familia se bucura dupa ce cea ce i-a "dezonorat" dispare. Daca aceasta ramane in viata, familia este alungata din sat fiind astfel dezonorati pe viata. Suad ramane astfel singura in casa cu cumnatul ei Husein [parca] iar atunci cand se duce sa fiarba apa pentru a spala rufele el vine din spate si dupa ce ii spune ca se va ocupa de ea ii toarna benzina pe cap si ii da foc cu niste chibrituri. Suad alearga in camp pana se opreste undeva si niste femei o salveaza. De aici pana la ambulanta, Suad nu isi amineste nimic, doar simte ca alearga in continuare cu focul in spinare si dupa ce aceasta a fost oprit. Ajunge intr-un spital in care dupa mult chin va fi salvata de Jaqueline, o umanitara ce face parte din organziatia "Terre des hommes" fondata de Edmon Kaiser , asociatie ce se ocupa doar de copii. Va reusi sa o scoata din tara si sa ii redea o noua viata in Elvetia , insa Suad traieste tot timpul cu stigmatul trecutului si cu un secret ce o va bantui o mare pare din viata. In timp ce povesteste, Suad marturiseste teama ei pentru orice e fierbinte, plite electrice, prize ce nu sunt instalate bine, aspiratoare, chibrite, brichete, focul din semineu, teama ca o va urmari toata viata. Nu va putea niciodata sa se imbrace ca o femeie occidentala, sa mearga la plaja, sa se bucure din nou de soare si sa fi permanent urmarita de cosmaruri.

 "Arsa de vie" este o carte devastatoare ce trezeste din ignoranta pe cel ce o va citi. Am povestit putin mai mult actiunea pentru a va face sa intelegeti ce se intampla cu adevarat in aceste tari in care femeile sunt tratate ca niste simple obiecte , pentru a face o diferenta! Indiferent daca este vorba de semnarea unor simple petitii, de donarea unor bani, de voluntariat sau de a spune mai departe aceste lucruri, lumea trebuie sa stie ce se intampla si trebuie sa incercam sa ii oprim chiar si prin cea mai mica actiune.  Nu ramaneti indiferenti, nu treceti cu privirea, lucrurile acestea sunt acolo, chiar daca la departare , se intampla pe acelasi pamant si sub acelasi cer ca al nostru si trebuie sa dam dovata de UMANITATE. Astfel, pe langa citirea cartii , va rog nu fiti indiferenti! Nu spuneti "nu pot face nimic". Solutii exista intotdeauna, chiar daca in masura mica.

"Lolita" - Vladimir Nabokov

  Prima data cand am pus mana pe cartea asta, doar vazand numele autorului,  mi-am dat seama ca probabil este in stilul acela rigid, rusesc, fara multe figuri de stil, poate cu accent pe trairea interioara mai mult, poate cu multe detalii. In mare parte, as aa fost. La inceput, m-am chinuit sa o citesc, pentru ca mi s-a parut greoaie descrierea, mi s-a parut dificil sa ma obisnuiesc cu actiunea putin ambigua si, mai ales, cu un concept in totalitate nou pentru mine: acela de a fi posibila o relatie dintre un barbat matur si minori.
   L-am detestat pe Humbert pentru fanteziile lui in legatura cu "nimfetele" , l-am urat pentru gandurile murdare pe care le avea despre un copil. Modul in care vorbea despre aceste nimfete, ca fiind niste zeite ale frumusetii, ale senzualitatii, la o varsta la care formele lor nici nu sunt bine definite, mi se parea josnic. Am ajuns sa imi dau seama ca "Lolita", este, defapt, un proces. El, Humbert, personaj principal, oarecum excroc, distrugatori de vieti si vise, ne cere noua, cititorilor, sa il judecam. Cum am putea judeca o persoana care distruge fructul copilariei, care aduce nori asupra viselor fantastice pe care o fata de 13 ani le poate avea? In loc sa o lase sa viseze la jocurile copilariei, acesta o ia cu el peste tot in America, incercand sa o controleze, iubind-o posesiv, obsesiv. Din aceasta cauza, Lolita, sau , pe numele ei real - Dolores, se distruge incetul cu incetul. Treptat, atentia lui Humbert se indreapta si spre alte "nimfete", in timp ce el le pandea prin gaura unui ziar,  stand pe o banca, deghizandu-se intr-un om obisnuit cu idealuri normale. Insa el nu renunta niciodata cu adevarat la Lolita. El o iubeste, de aceea o vrea numai pentru el, pentru ca ii este teama ca, odata despartit de ea, timpul o va lua in primire si "nimfeta" se va preschimba in una din acele adolescente cu ten aspru. Ii este teama ca nu va mai vedea cum evolueaza intr-o zi, insa tocmai controland-o, ii opreste evolutia.
   Cand totul ajunge la situatia inevitabila, cand Lolita isi gaseste adevaratul drum in viata, sau, mai bine zis, singurul drum pe care si-a permis sa il urmeze dupa experienta cu Humbert, acesta sufera profund. Realizeaza in sfarsit ce a facut, cum a contribuit el la creearea acelui sfarsit crud si ne cere verdictul: vinovat, sau nevinovat? Este oare Humbert vinovat pentru ca a gandit intr-un singur mod, fara a fi capabil de a vedea povestea de dragoste si de la celalt capat, distrugand-o astfel pe Dolores, sau este nevinovat pentru ca in naivitatea lui, in reveria lui, romantismul l-a naucit intr-atat incat nu a mai putut gandi limpede, ghidandu-se dupa mottoul :"In dragoste si razboi totul e permis"?
   Cartea este extraordinar de interesanta din punct de vedere psihologic, descrierile creeaza o imagine vizuala detaliata, limbajul este informal si daca se trece peste tendinta de a judeca, romanul poate fi citit foarte usor. Din punctul meu de vedere, "Lolita" este un roman inedit, cu o perceptie complet diferita asupra modului de gandire a unor oameni care nu isi pot da singuri verdictul.