"In noapte" - Haruki Murakami

 Murakami este unul din cei mai populari autori japonezi datorita stilului sau simplu si subtilitatea sa. Auzisem multe despre el asa ca am fost impinsa de catre curiozitate sa cumpar unul din romanele lui.
 "In noapte" e practic o calatorie in care noi [nu noi - cititorii ci noi - cititorul + naratorul] exploram viata de noapte a unui oras. Noutate pe care a adus-o Murakami a fost introducerea aceasta a lectorului in poveste : "In fata ochilor avem silueta unui oras.Il contemplam din inaltul cerului, prin ochii unei pasari de noapte care strabate vazduhul" ; "In incapere e bezna , dar ochii nostri se obisnuiesc treptat cu intunericul"; "ne transformam intr-un ochi unic..." etc. Nu stiu daca tehnica asta a mai fost aplicata de vreun scriitor, poate gresesc, poate nu e nou deloc dar in orice caz, asta a fost unul din lucrurile care mi-au placut foarte mult.
  Asadar, avem in fata un oras zogmotos, in ciuda orelor tarzii. Reusim sa evaluam fiecare ora, sa intram in vietile unor oameni despre care nu stim nimic si sa le descoperim secretele - vietile din intuneric care iau fiinta  doar dupa ce soarele nu mai e pe cer. Facem astfel cunostinta cu un trombonist de jazz, o tanara studenta care vorbeste perfect chineza si e pasionata de lectura [ cam tipul fetei careia nu ii pasa de aspect si pentru ea conteaza mai mult  ce are in cap, foarte selectiva cand vine vorba de prieteni si drumuri in viata] , cu sora acesteia , Eri Asai care este fotomodel , cu o chinezoaica ce a intrat intr-o incurcatura intr-un love-ho si un angajat al unei firme. Toti acesti oameni isi dezvaluie treptat secretele, in timp ce orele se scurg lent , iar noi suntem singurii ce stim vietile fiecarora. Mai mult! Stim chiar si ceea ce ei nici macar nu banuiesc...  Actiunea decurge lent insa in tot acest timp avem in fata marele oras, un fel de bestie cruda ce inghite timpul si nu da inapoi decat oboseala, insa in acelasi timp , orasul are de partea lui cea mai buna confidenta - noaptea. Aici se vor inghiti povestile tuturor si vor ramane prinse undeva, pana la urmatorul apus.
   In privinta limbajului nu am multe de obiectat. Cred ca limbajul folosit de Murakami a fost potrivit pentru un astfel de subiect deoarece nu de putine ori s-a intamplat sa am impresia ca eu sunt cea care discuta cu un anumit personaj. Personajele sunt mult mai profunde decat par la inceput si au niste principii interesante de viata si idei despre aceasta : "-Stii, ma gandeam daca oamenii nu isi folosesc amintirile cumva pe post de combustibil.Ca sunt importante sau nu, asta nu conteaza cand e vorba sa te mentii in viata.Sunt combustibil si atat. Ca e reclama din ziar, carte de filosofie, gravura erotica sau teanc de bancnote de zece mii de yeni,daca le pui pe foc, toate sunt doar niste bucati de hartie.Focul nu se gandeste <<Oho, asta e Kant!>>, <<Asta e Yomiuri , editia de seara>>  sau <<Mama, ce tate are>> cand le arde. Pentru el toate nu sunt nimic mai mult decat simple bucati de hartie.La fel si cu amintirile. Ca sunt importante, ca nu sunt importante, ca nu folosesc la nimic, toate sunt combustibil, fara  nicio diferenta." [pg.172] ; "Sa stii ca viata noastra nu poate fi impartita atat de simplu doar in luminos sau intunecat. Exista si calea de mijloc, exista umbra. O judecata sanatoasa inseamna sa recunosti si sa intelegi treptele de umbra. Iar ca sa ajungi la o judecata sanatoasa, e nevoie de timp si efort." [pg 189].
   In concluzie, romanul este savuros, o adevarata calatorie in tainele noptii. Finalul este putin surprinzator insa, cum am mentionat inainte: totul se termina  cand noaptea se sfarseste.Sper ca v-am trezit interesul  si va doresc lectura placuta! ;)