Cuvinte, sacrificii născute din mister.
Mă prind în rasetele şi ciobii din gheaţă
Ce aparţin de o alta viaţă.
Mă mişc, mi se pare, haotic
pe apa ce nu curge, nu are o cale,
Mă înec şi nu strig, înaintez ironic,
căutand o scapare.
În jurul meu ,ochi goi
mă privesc, căutand parcă răspunsuri .
Însă ce răspunsuri le-ar da
o lebădă prinsa-n noroi?
Îmi desfac aripile, zbor, cad din nou ,
Aceeaşi rutină de gheaţă...
Tot ce încerc, sacrificul meu ,
mă transformă treptat, în paiaţă.
Văd păsari negre zburand peste mine,
Şi frunze căzând peste voi .
Mă-nec în propria-mi simţire
şi penele ..mi se transformă în sloi .
Apa nu curge, apa e calma,
iar eu incerc să mă schimb.
Însa, un gând tot mă cheamă,
căci ,înăuntrul meu...simt.
Eu zbor - eu vreau să ating
sufletul lumii, al iernii-ucigaşe.
Mă-ntind,
însa nu reuşesc să apuc decât mâini laşe...
De ce mai staţi în jurul ăstei ape
în jurul acestor aripi îngheaţe?!
O lebădă sunt, o lebădă fi-voi
ce vrea sa nu aiba nevoiee de voi.
