Thursday 14 March 2013

"Lolita" - Vladimir Nabokov

  Prima data cand am pus mana pe cartea asta, doar vazand numele autorului,  mi-am dat seama ca probabil este in stilul acela rigid, rusesc, fara multe figuri de stil, poate cu accent pe trairea interioara mai mult, poate cu multe detalii. In mare parte, as aa fost. La inceput, m-am chinuit sa o citesc, pentru ca mi s-a parut greoaie descrierea, mi s-a parut dificil sa ma obisnuiesc cu actiunea putin ambigua si, mai ales, cu un concept in totalitate nou pentru mine: acela de a fi posibila o relatie dintre un barbat matur si minori.
   L-am detestat pe Humbert pentru fanteziile lui in legatura cu "nimfetele" , l-am urat pentru gandurile murdare pe care le avea despre un copil. Modul in care vorbea despre aceste nimfete, ca fiind niste zeite ale frumusetii, ale senzualitatii, la o varsta la care formele lor nici nu sunt bine definite, mi se parea josnic. Am ajuns sa imi dau seama ca "Lolita", este, defapt, un proces. El, Humbert, personaj principal, oarecum excroc, distrugatori de vieti si vise, ne cere noua, cititorilor, sa il judecam. Cum am putea judeca o persoana care distruge fructul copilariei, care aduce nori asupra viselor fantastice pe care o fata de 13 ani le poate avea? In loc sa o lase sa viseze la jocurile copilariei, acesta o ia cu el peste tot in America, incercand sa o controleze, iubind-o posesiv, obsesiv. Din aceasta cauza, Lolita, sau , pe numele ei real - Dolores, se distruge incetul cu incetul. Treptat, atentia lui Humbert se indreapta si spre alte "nimfete", in timp ce el le pandea prin gaura unui ziar,  stand pe o banca, deghizandu-se intr-un om obisnuit cu idealuri normale. Insa el nu renunta niciodata cu adevarat la Lolita. El o iubeste, de aceea o vrea numai pentru el, pentru ca ii este teama ca, odata despartit de ea, timpul o va lua in primire si "nimfeta" se va preschimba in una din acele adolescente cu ten aspru. Ii este teama ca nu va mai vedea cum evolueaza intr-o zi, insa tocmai controland-o, ii opreste evolutia.
   Cand totul ajunge la situatia inevitabila, cand Lolita isi gaseste adevaratul drum in viata, sau, mai bine zis, singurul drum pe care si-a permis sa il urmeze dupa experienta cu Humbert, acesta sufera profund. Realizeaza in sfarsit ce a facut, cum a contribuit el la creearea acelui sfarsit crud si ne cere verdictul: vinovat, sau nevinovat? Este oare Humbert vinovat pentru ca a gandit intr-un singur mod, fara a fi capabil de a vedea povestea de dragoste si de la celalt capat, distrugand-o astfel pe Dolores, sau este nevinovat pentru ca in naivitatea lui, in reveria lui, romantismul l-a naucit intr-atat incat nu a mai putut gandi limpede, ghidandu-se dupa mottoul :"In dragoste si razboi totul e permis"?
   Cartea este extraordinar de interesanta din punct de vedere psihologic, descrierile creeaza o imagine vizuala detaliata, limbajul este informal si daca se trece peste tendinta de a judeca, romanul poate fi citit foarte usor. Din punctul meu de vedere, "Lolita" este un roman inedit, cu o perceptie complet diferita asupra modului de gandire a unor oameni care nu isi pot da singuri verdictul.

No comments:

Post a Comment