Interior de
gheaţă albastră şi pură.
Merg necontenit
pe acelaşi drum
… străbătut de
furtună
mă împiedic şi
cad de visele risipite-n răspuns
alunecând în fum
întind mainile şi privesc în sus
Mă îndrept spre mlaştini pline de noroi,
cu mâinile reci şi
ambii ochi goi
Orb, secat de
glas merg
Pas cu pas
Către viitorul incert
Bucăţi de granit
se sparg de asflat
Şi ecoul răsuna în
lumi de demult
Ating pereţi
albi, goi de-amintiri
Nemuritor şi
pierdut într-un univers infinit
Alerg, alerg singur către propriu-mi sfârşit;
Sunt sufletul tau,
Sunt haos,
Repaos.
No comments:
Post a Comment