Stilouri si ganduri

Înot, înot ca o lebada în ape ce-şi cer Cuvinte, sacrificii născute din mister. Mă prind în rasetele şi ciobii din gheaţă Ce aparţin de o alta viaţă. Mă mişc, mi se pare, haotic pe apa ce nu curge, nu are o cale, Mă înec şi nu strig, înaintez ironic, căutand o scapare. În jurul meu ,ochi goi  mă privesc, căutand parcă răspunsuri . Însă ce răspunsuri le-ar da o lebădă prinsa-n noroi? Îmi desfac aripile, zbor, cad din nou , Aceeaşi rutină de gheaţă... Tot  ce încerc, sacrificul meu , mă transformă treptat, în paiaţă. Văd păsari negre zburand peste mine, Şi frunze căzând peste voi . Mă-nec în propria-mi simţire şi penele ..mi se transformă în sloi . Apa nu curge, apa e calma, iar eu incerc să mă schimb. Însa, un gând tot mă cheamă, căci ,înăuntrul meu...simt. Eu zbor - eu vreau să ating sufletul lumii, al iernii-ucigaşe. Mă-ntind, însa nu reuşesc să apuc decât mâini laşe... De ce mai staţi în jurul ăstei ape ...

As vrea sa plec undeva departe unde toamna sa nu ma ajunga Sa ma pierd in valuri ,sa ma inec in noapte Si iarna sa nu ma atinga . As vrea sa plec acolo unde frunzele nu ruginesc, ascultand regrete. In neant, unde dunele sunt formate din sclipiri ale ochilor si zambete . As vrea sa ma gaseasca un poet, Ascunsa sub pana lui ruginie Sa scrie poeme despre lumea Ce-a fost inghitita...de furie Dar marea nu inghite nici lacrimile, nici zambetele IAr daca eu sunt formata din ele, ma va primi intr-una din perlele sale Sau ma va tirmite inapoi, in uitare? As vrea sa plec unde iarna nu se sfarseste Dar nu sunt pregatita inca pentru un asemenea Rai Inca nu m-am imbracat cu amintiri si nu pot suporta, sa vad cum cerseste dupa bucati rupte din al Trecutului strai.

Inima de sticla Te-am tinut in mainile mele prea strans Te-am tinut intr-un loc prea ascuns Iar acum inghet de frica Tu nu te spargi,nu mori Dar inima mea e din lut Cand te tin in mainile mele nu-ti provoc fiori Insa a mea s-a topit mult prea mult Imi ingheti palmele, tremur Insa tu, aproape de-a mea, zambesti sur Ce trebuie sa fac, inima de sticla Atunci cand te strang, sa nu-mi fie frica? Sa devin la fel? Sa ma transform? As deveni un suflet hidos, suflet diform Departe de mine `ast gand ucigas Al propriei crime eu nu sunt faptas Atunci cand inima mea va fi tare Atunci cand nu se va topi, va disparea in uitare Poate a ta se va sparge si va striga Insa va fi prea tarziu...inima de lut va disparea

Cine sunteti voi?  O armata de suflete goale,  Armata de suflete moarte,  Marsaluind cu putere spre noi . Ce vreti? Luati-ne sufletul si spalati-l cu pamant , Ingropati al nostru cuvant, Invaluiti-ne cu vina , Sigur vom rasari din nou din rugina.  Cine sunt cei ce va conduc?  CE au facut cu-ale voastre suflete? Nu vedeti ca pe noi fronturi va duc fara sa le pase de -ale voastre urlete? De ce -i lasati  sa fure-a voastra truda? Ridica-ti-va! Soarta e cruda!  Soarele doar apune acum  Cu totii...urmam acelasi drum! De ce sa sperati? De ce sa visati? Aripile va sunt taiate de mult, Nu mai stiit ce e rau si ce e sfant. Pentru ce va luptati? Ei v-au legat de ochi  Nu sunteti soldati, voi sunteti robi! Si cei ce mor, sunt ai vostri frati. Ce a ramas din voi,  O , biete suflete scaldate in sange? Pamantul, soarta va plange, Caci nu va puteti intoarce-napoi. De ce v-amagitit...

Karl Sanders Simti nisipul sfaramandu-se sub picioarele tale? Poti simti caldura dogoritoare arzandu-ti fata, simti agonia? Ai senzaita ca te sufoci, nu poti inghiti si nu poti respira. Crezi ca vei muri si ca nu vei mai apuca ziua in care vei ajunge la destinatie. Te blestemi pentru decizia luata si -ti simti corpul devenind una cu nisipurile Saharei. Ai da orice pentru un strop de apa. Auzi voci, vezi siluete de cerneala murdara apropiindu-se de soare, vezi aerul  topindu-se si te intrebi daca intr-adevar mai traiesti.   Nu ai crezut niciodata in Dumnezeu sau in Viata de Apoi ,asa ca acum ai putea la fel de bine sa fi mort, agonia ta fiind plata pentru viata murdara pe care ai dus-o. Dar nu, vocile sunt prea vii iar privile lor te inteapa prea tare. Traiesti. Esti fermecat de frumusetea lor: de pielea maslinie, de ochii lor provocatori, de pericolul in care esti in preajma lor .  Deodata iti simti corpul ridicandu-se. Levitezi? Nu mai detii controlul asupra proprii...

Auzi cum vantu-ti sopteste de mine, Priveste cum pasii ma poarta departe de tine Eram urcata pe marginea  palmei  tale, Aparata de vicii si-idealuri murdare Vibratia lumii ma cheama spre ea, Dornica sa ma transforme in altceva  Timpul adoarme, tu, mori incet  Nu mai exista inocenta, regret  Trec zi de zi pe langa inimi de plumb, Prin balti de pacat in care m-afund Si aerul curge iar eu ma sufoc, Realitatea mea se transforma in joc  Priveste-acum cerul:norii sunt gri  Priveste si oamenii: nu mai sunt vii  Iar eu, un suflet hoinar intr-un prezent noroios Jucat, rand pe rand, de Thanatos si Eros Peretii-astei lumi se strica si cad  Insa tu nu ma prinzi, m-ai renegat  Din globul de sticla ma privesti cu ochi reci Murmurand un "adio" si pleci

Zarurile au fost aruncate Gandurile mele sunt atat de departe.... Si sufletu-mi zboara catre cer si-napoi In fiecare noapte ce ma scald in noroi Noi intrebari, niciun raspuns Sentimente-ireale si ani ce s-au scurs Maini tremurande ridicate spre El... Nopti de-a randul, acelasi macel "Sunt doar un alt sarpe ce-si schimba pielea Doar o alta fantasma ce-si reneaga vrerea O alta forma modelata de mainile voastre De soaptele si privirile voastre sihastre Ce sens mai are , cand totul e pierdut Sa incerci sa renasti, s-o iei de la inceput? De ce sa mai crezi, de ce sa mai speri Cand doar se repeta ziua de ieri? De ce te agati de-o figura de lut? De ce-ncerci sa auzi un strigat mut? Nu-ti tine nimeni crucea cand cazi Vei fi aceeasi, aceeasi de azi" Sunt doar un alt pas pe nisipul pustiu, Doar un alt mort in visul prea viu Doar un alt glas ce va fi acoperit, Un alt gand ce nu va fi izbavit Incotro ma indrept?Ce sper sa gasesc? Fac pasi mici si nesiguri,simt ca ii risipesc Sa-nce...