Haos, repaos
Interior de gheaţă albastră şi pură. Merg necontenit pe acelaşi drum … străbătut de furtună mă împiedic şi cad de visele risipite-n răspuns alunecând în fum întind mainile şi privesc în sus M ă îndrept spre mlaştini pline de noroi, cu mâinile reci şi ambii ochi goi Orb, secat de glas merg Pas cu pas Către viitorul incert Bucăţi de granit se sparg de asflat Şi ecoul răsuna în lumi de demult Ating pereţi albi, goi de-amintiri Nemuritor şi pierdut într-un univers infinit Alerg, alerg singur către propriu-mi sfârşit; Sunt sufletul tau, Sunt haos, Repaos.