Stilouri si ganduri

Înot, înot ca o lebada în ape ce-şi cer Cuvinte, sacrificii născute din mister. Mă prind în rasetele şi ciobii din gheaţă Ce aparţin de o alta viaţă. Mă mişc, mi se pare, haotic pe apa ce nu curge, nu are o cale, Mă înec şi nu strig, înaintez ironic, căutand o scapare. În jurul meu ,ochi goi  mă privesc, căutand parcă răspunsuri . Însă ce răspunsuri le-ar da o lebădă prinsa-n noroi? Îmi desfac aripile, zbor, cad din nou , Aceeaşi rutină de gheaţă... Tot  ce încerc, sacrificul meu , mă transformă treptat, în paiaţă. Văd păsari negre zburand peste mine, Şi frunze căzând peste voi . Mă-nec în propria-mi simţire şi penele ..mi se transformă în sloi . Apa nu curge, apa e calma, iar eu incerc să mă schimb. Însa, un gând tot mă cheamă, căci ,înăuntrul meu...simt. Eu zbor - eu vreau să ating sufletul lumii, al iernii-ucigaşe. Mă-ntind, însa nu reuşesc să apuc decât mâini laşe... De ce mai staţi în jurul ăstei ape ...

As vrea sa plec undeva departe unde toamna sa nu ma ajunga Sa ma pierd in valuri ,sa ma inec in noapte Si iarna sa nu ma atinga . As vrea sa plec acolo unde frunzele nu ruginesc, ascultand regrete. In neant, unde dunele sunt formate din sclipiri ale ochilor si zambete . As vrea sa ma gaseasca un poet, Ascunsa sub pana lui ruginie Sa scrie poeme despre lumea Ce-a fost inghitita...de furie Dar marea nu inghite nici lacrimile, nici zambetele IAr daca eu sunt formata din ele, ma va primi intr-una din perlele sale Sau ma va tirmite inapoi, in uitare? As vrea sa plec unde iarna nu se sfarseste Dar nu sunt pregatita inca pentru un asemenea Rai Inca nu m-am imbracat cu amintiri si nu pot suporta, sa vad cum cerseste dupa bucati rupte din al Trecutului strai.