Stilouri si ganduri

Am terminat de citit "Interviu cu un vampir" de Anne Rice si mi s-a parut superba cartea! I primul rand, trebuie sa stiti ca diferita foarte mult de film din cauza ca: -lui Louis i-a murit fratele, nu sotia sau copilul; -Lestat avea un tata; -datorita finalului  Ce mi-a placut in cartea astea a fost faptul ca te tine mereu in suspans, chiar daca ai vazut filmul si faptul ca toate sentimentele sunt descrise foarte bine, autoarea pune accent pe detalii si descrie actiunea si peisajele foarte viu. Pe mine una, m-a facut sa privesc lucrurile in alt mod, sa le apreciez mai mult.In carte explica ce insemna defapt pentru un vampir sa ucida, cum se simtea, cum vedeau ei lucrurile. Descrie perfect personalitatea fiecaruia. si probabil Anne Rice s-a documentat mult pentru a scrie cartea deoarece a descris New Orleans-ul in diferite secole, a pomenit de miturile din intreaga lume despre vampiri si alte lucruri de genul asta.  Oricum, postarea asta are ca scop sa va faca curiosi sa...

ora:03:41 ascult: "Lestat`s Recitative" de pe coloana sonora a filmului "Interview with the vampire" Ieri, am fost la o zi de nastere despre care probabil voi scrie intr-o proza sau in unul din capitolele noului meu fan fiction si am gasit cartile "Interviu cu vampirul" si "Fantoma de la opera".Fiind o mare fana a filmul "Interview with the vampire" si a lui Lestat, m-am pus imediat pe citit.Am citit 71 de pagini si vreau sa spun ca sunt complet dezamagita de film.Filmul, pe care il adoram, la care m-as fi uitat fara incetare, se pare ca a schimbat complet natura personajelor, a adaugat replici, a amestecat secvente.Mai pe scurt: nu a respectat deloc cartea!   In film, dupa parerea mea, Louis apare ca personajul slab, incapabil de a face nimic, vampirul care nu stie sa isi aprecieze viata de vampir, invatacelul care nu va ajunge sa-si despaseasca vreodata profesorul.In carte, Louis si-a depasit profesorul inca din primele clipe...

De cate ori ti-am spus atunci Sa fi altcineva? De cate ori ti-ai pus coroana Pe capul altcuiva ? De cate ori tu m-ai mintit ? Ce ai ascuns de mine ? De cate ori raul, subit, S-a transformat in bine ? De cate ori ai renuntat La viata,pentru noi? De cate ori te-ai inecat Si-ai fost singura-n doi ? De cate ori ti-ai spus plangand Ca se va termina ? De cate ori am spus razand «  Doar ai mai spus asa  »  ? De cate ori anii vor trece Si tu vei fi la fel ? De cate ori eu fi-voi rece Si tu , precum un miel ? De cate ori eu voi minti Si tu, vei da uitarii ? De cate ori-mi voi aminti Ca tu, le-ai dat iertarii ?

   Nu imi amintesc momentul in care am inceput sa imi construiesc masca. Am adunat cu grija lacrimile mortii, negura durerii si samanta razbunarii care incepea sa incolteasca in inima mea. Le-am transformat apoi in portelan si am lipit cu grija , bucata cu bucata dupa fiecare blestem, jignire, privire urata aruncata la adresa mea. Cand a fost gata , mi-am asezat-o cu grija pe chip.La inceput, cadea, apoi , a inceput sa ia perfect forma fetei mele iar acum, se confunda cu pielea mea.    Masca aceasta are cele mai frumoase nuante de alb care stralucesc in lumina difuza radiata de adevar. Cateva picaturi de rosu o inconjoara , ele reprezentand siguranta unui suflet aruncat pe stanci si strivit de valuri. Galbenl stralucitor le ia tuturor vedera pentru cateva secunde, iar ei vad in fata lor o fiinta vesnic veselea.Aceasta masca, e atat de frumoasa, incat toti o admira.Nimeni nu se intreaba de ce a fost constuita, cum, din ce.Nimeni nu incearca sa sparga portelanul acela ...

Încă o seara ca acelea în care, singură fiind, ea se ghemui aşteptând.Nu ştia ce anume aştepta,sau dacă mai avea vreun sens să stea acolo , vorbind doar cu umbra ei care, încet-încet, începea să o părăsească.Se ruga fără oprire, însă nu ştia cui. Nu îşi putea aminti rugăciunile din copilărie, nu îşi putea aminti dacă credea sau nu în Dumnezeu,sau dacă i-a fost vreodata teamă de Diavol.Atunci, nimic din toate acele lucruri nu mai contau. Cui i-ar fi pasat de ea, de trecutul ei, de credinţele şi visele ei când ar fi ajuns în acel iad? Pe cine ar mai fi interesat să afle răspunsurile la întrebările ei după ce ar fi vazut pe ce stătea ,ce mânca, ce respira? Da..era un Iad :cel în care crescuse în cateva secunde. Iadul format de ea, la îndemnul altora. Se uita în jur :sânge, bucăţi de carne prin care colcăiau viermi.Mirosul înţepător al cărnii intrate în putrefacţie nu îi dădea o clipă de linişte.Oase şi un lichid gălbui care se prelingea pe pielea ei.Simţea că o doare, însă nu îi păsa. ...

Traim intr-o lume plina de-orori, Un Paradis de cenusa ce ne da fiori Cu vise sparte, transformate in fum , Castele de ganduri facute scrum. Durere si sange, si moarte si dor Condusa de-un singur gand: "omor" Cerul deasupra - ochiul Luminii Un orizont pustiu – sfarsitul simtirii Si soapte, blesteme, si urlet si plans , Pentru cei a caror viata s-a scurs. Si mame ce-n brate copii isi strang, Cu ochii in lacrimi, mainile –si frang "Unde esti ,Doamne ", se-aude in noapte "De ce-ai blestemat ale noastre soarte ? De ce-ti intorci privirea spre alte zari Caci noi ne-ndreptam spre alte carari !" Asa este lumea si fi-va mereu Cu frica de moarte, dar nu de Dumnezeu Cu frica de ei,de cei cu sange rece Intr-o lume ce orice cosmar intrece.

 Cărţile erau împrăştiate peste tot în jurul ei, mireasma de levănţică se amesteca cu cea a cafelei ,versurile melodiei îi rămâneau întipărite pe buze, fără a fi rostite, iar gândurile deveneau din ce în ce mai profunde.  Nu trăise atunci.Nu ştia ce înseamnă să te plimbi pe străzile "Micului Paris".Cunoaştea doar mizeria şi sărăcia Bucureştiului.Nu ştia decât din cărţi ce înseamnă să fi servit cu dulceaţă şi cafea, acea licoare fiind băuta mereu prin cafenele sau automate.Nu auzise niciodată cuvântul "maman" rostit din gura unui copil bălai, însă auzise de "n" ori fraze pe jumătate în engleză, jumătate romană.Nu văzuse niciodată doamnele în rochii lungi cu mănuşi şi bijuterii cu perle, acelea fiind înlocuite de bucăţi de piele care se vedeau prin rupturi, sau plastic "împodobind" încheieturile şi gâtul lor.  Regreta.Se lupta cu lacrimile pentru ca ele să nu apăra.Aerul nu mai era acelaşi,muzica.Prezentul era asemenea unui metal ruginit.Acela...