Monday 25 July 2011

Pacat

Încă o seara ca acelea în care, singură fiind, ea se ghemui aşteptând.Nu ştia ce anume aştepta,sau dacă mai avea vreun sens să stea acolo , vorbind doar cu umbra ei care, încet-încet, începea să o părăsească.Se ruga fără oprire, însă nu ştia cui. Nu îşi putea aminti rugăciunile din copilărie, nu îşi putea aminti dacă credea sau nu în Dumnezeu,sau dacă i-a fost vreodata teamă de Diavol.Atunci, nimic din toate acele lucruri nu mai contau.
Cui i-ar fi pasat de ea, de trecutul ei, de credinţele şi visele ei când ar fi ajuns în acel iad? Pe cine ar mai fi interesat să afle răspunsurile la întrebările ei după ce ar fi vazut pe ce stătea ,ce mânca, ce respira?
Da..era un Iad :cel în care crescuse în cateva secunde. Iadul format de ea, la îndemnul altora.
Se uita în jur :sânge, bucăţi de carne prin care colcăiau viermi.Mirosul înţepător al cărnii intrate în putrefacţie nu îi dădea o clipă de linişte.Oase şi un lichid gălbui care se prelingea pe pielea ei.Simţea că o doare, însă nu îi păsa. Continuă să apese cuţitul în rana deschisă,în timp ce ochii i se înroşeau şi mai mult din cauza plânsului iar pielea de sub ei începea să o ardă.
Nu işi dorea să trăiască .Ştia că, în curând va fi şi ea mâncată de vie, aşa că ce mai conta ?Mai bine se distrugea ea decât să îşi simtă degetele smulse rând pe rând, pielea jupuită şi capul desprinzându-se de umeri , cum au simţt şi celelate fete.
Îi auzi urletul.
Venea, urmat de o duhoare insuportabilă, de mirosul amar al hoiturilor pe care le adunase cu el .O căuta, o simţea, se hrănea cu disperarea ei .În timpul ăsta , tot ce putea face ea era să se distruga şi mai mult . Îsi sfâşia pielea cu unghiile şi nu se oprea nici când îşi simţea muşchii desprinzându-se, nici când vedea bucăţi din ea căzând în mal .
Gândacii începură să se adunde în jurul ei ,în speranţa că vor găsi ceva care să le potolească foamea.Nu încercă să îi strivească, şi ,în scurt timp,unul din ei îi intră sub ochi ,scoţându-l milimetric şi mult prea dureros.Dar ,nici chiar când îl vazu căzându-i în palmă, nu se opri.
Asta nu era nimic pe lângă ceea ce urma să se întâmple când Monstrul i-ar fi dat de urmă.
Se apropia mai tare .Se auzea cum ghiarele lui scârţâiau cimentul .Îi vedea carnea căzând în valuri ,formând din el un munte de grăsime.Vedea hoiturile a celor ce altă dată erau prietenele ei ,prinse între bucăţile de carne,sau, mai precis,mâinile şi capetele lor.
Nu s-ar fi gândit o clipa să se sinucida rapid şi să-şi curme durerea. Trebuia să plătească pentru că a "căzut în păcat".Ea însăşi se pedepsise,aşa că nu avea pe cine să dea vina, la cine să fuga .Nici nu mai avea cine sa o judece .Toţi o parasiseră chiar înainte de a-şi creea Iadul .
Spusese că nu vrea ajutor.
Monstrul se apropie şi mai mult, gândacii ii se urcau în gură, şobolanii îi mâncau degetele iar cuţitul continuă să sclupteze în carne vie.
Nu se putea opri.
Era distrusă.Murea...

*drawing by alexasaurus

No comments:

Post a Comment