Fi-va mereu

Traim intr-o lume plina de-orori,

Un Paradis de cenusa ce ne da fiori

Cu vise sparte, transformate in fum ,

Castele de ganduri facute scrum.

Durere si sange, si moarte si dor

Condusa de-un singur gand: "omor"

Cerul deasupra - ochiul Luminii

Un orizont pustiu – sfarsitul simtirii

Si soapte, blesteme, si urlet si plans ,

Pentru cei a caror viata s-a scurs.

Si mame ce-n brate copii isi strang,

Cu ochii in lacrimi, mainile –si frang

"Unde esti ,Doamne ", se-aude in noapte

"De ce-ai blestemat ale noastre soarte ?

De ce-ti intorci privirea spre alte zari

Caci noi ne-ndreptam spre alte carari !"

Asa este lumea si fi-va mereu

Cu frica de moarte, dar nu de Dumnezeu

Cu frica de ei,de cei cu sange rece

Intr-o lume ce orice cosmar intrece.