Sunday 8 February 2015

7 filme bune de dat mai departe [partea I]


*filmele nu sunt in ordinea preferintelor

De fiecare data cand vreau sa ma uit la un film am cateva criterii pe care merg: in primul rand sa nu fie romantic, in al doilea sa nu fie comercial, in al treilea rand sa aiba o poveste interesanta si daca e posibil, sa ma lase uimita la final. 
Am adunat cateva filme interesante pe care le-am vazut care spun eu ca implinesc aceste criterii [mai putin unul din ele care e romantico-drama dar nu se pune, veti vedea de ce] :




Regizor: Oliver Parker
Actori in roluri principale: Ben Barnes [Dorian Gray], Colin Firth [Henry], Ben Chaplin [Basil Hallward]
Dupa romanul cu acelasi nume, scris de Oscar Wilde

Am decis sa scriu despre acest film intai deoarece romanul se numara printre cartile mele favorite si cu toate ca au fost inlocuite cateva parti importante si schimbate doua trei personaje, filmul nu m-a dezamagit. Actorii sunt bine alesi, filmul este desfasurat intr-un mod foarte artistic, fara prea multe efecte speciale sau secvente trase de par.
Tanarul Dorian Gray ajunge in Londra in urma unei mosteniri care i-a fost lasata. Aici se intalneste cu Basil Hallward, un pictor renumit care e fermecat de frumusetea noului lui prieten asadar il invita sa ii faca un portret. Dorian accepta iar in atelierul pictorului il intalneste pe Henry, un personaj cinic si manipulativ care in urma unei discutii aprinse il intreaba pe Dorian daca avand ocazia sa isi puna sufletul pe altarul diavolului pentru a ramane tanar si frumos iar tabloul sa ii ia toata uratenia sufletului, ar face acest lucru.
Toata cartea si respectiv tot filmul se bazeaza pe raspunsul acestuia, astfel Dorian ajunge sa traiasca o viata duala in urma deciziei luate.

Aici aveti una din melodiile din film, va sfatuiesc sa ascultati si soundtrack-ul care e foarte bine alcatuit.

2."The dreamers"

Regie: Bernardo Bertolucci 
Actori: Michael Pitt [Matthew], Louis Garrel [Theo], Eva Green [Isabelle]

Dupa romanul lui Gilbert Adair

Actiunea se petrece in Franta, in Paris mai exact, in timpul unor revolutii si schimbari majore. Un student american pe nume Matthew care este pasionat de cinematografie ii intalneste pe fratii Isabelle si Theo, doi tineri cam de varsta lui cu un look foarte cool si care impart aceleasi pasiuni ca si el. Cei trei ajung sa se imprieteneasca iar treptat Matthew ajunge sa fie un al treilea membru in lumea lor deloc obisnuita. Acestia par atemporali, prinsi in apartamentul lor elegant, pare ca realitatea nu va reusi sa ii loveasca, lasandu-i sa fie in continuare niste visatori.

Regizarea filmului este exceptionala, la fel ca oricare alt film a carei actiune se petrece in Franta, totul decurge foarte natural, poetic chiar.

Aici este una din melodiile din soundtrack iar restul fac parte din soundtrack.

Sfat: Nu va uitati daca vreti sa lasati de fumat! :D

3. "Les chansons d`amour"


 Regie: Christophe Honore
 Actori: Louis Garrel [Ismael],                       Ludivine Sagnier[Julie],
              Clotilde Hesme [Alice],
              Greoire Leprince - Ringuet               [Erwann]



"Les chansons d`amour " a fost scris pentru a fi un musical insa in comparatie cu alte musicaluri in care se inceraca prea mult ca muzica sa fie in concordanta cu actiunea, in acest film faptul ca personajele canta se potriveste ca o manusa cu fiecare moment, adaugand un plus de sensibilitate.
Este un film frantuzesc dupa cum presupun ca v-ati dat seama, care se bazeaza pe un triunghi amoros intre Ismael, Julie si Alice. E impartit pe trei capitole iar fiecare reprezinta un alt moment din viata personajelor principale. Actiunea curge lent, fara diferente drastice, fara replici inutile, facand filmul usor de urmarit. Ceea ce mi-a ramas in minte a fost stradania personajului principal, a lui Ismael de a trece peste un moment drastic din viata lui [nu va pot da spoil asa ca doar atat pot spune] si naturaletea cu care celelalte personaje au reactionat la acesta.

Soundtrack-ul se afla aici.

4. "Melancholia"

Regie: Lars von Trier
Actori: Kristen Dunst [Justine],
             Charlotte Gainsbourg                        [Claire]  
      







Cei care ati mai vazut filmele lui Lars von Trier [cum ar fi "Nymphomaniac" sau "The Antichrist" ] probabil ca v-ati obisnuit deja cu stilul mai obscur al acestuia.
"Menacholia" urmeaza acelasi tipar, introducand privitorul intr-o lume suprarealista si as putea zice chiar atemporala. Filmul este structurat in doua parti astfel reusim sa vedem o situatie in prima jumatate a filmului mai mult prin perspectiva lui Justine, iar in a doua, din perspectiva mintii lui Claire. Acestea sunt surori insa au caractere foarte diferite: Justine este sora rebela care e mereu in cautare de ceva nou insa care are probleme psihice [este depresiva] iar Claire este cea cu picioarele pe pamant, cea care a reusit sa isi intemeieze o familie si are oarecum o viata decenta. Ambele sunt insa sub influenta unei iminente amentintari: o planeta noua pe nume Melancholia va trece pe langa Pamant iar riscurile ca acesta sa fie lovit sunt destul de mari. Cu toate ca au fost asigurate ca nimic rau nu se va intampla, cele doua surori traiesc fiecare cu gandul ca in orice minut Melancholia le-ar putea lovi si ar putea muri.

Din pacate nu am reusit sa gasesc soundtrack-ul insa va asigur ca va veti bucura de el pe parcursul vizionarii.


6."Pan`s Labyrinth"

Regie: Guillermo del Toro
Actori: Ivana Baquero (Ofelia),
            Sergi Lopez (Vidal),
            Doug Jones (Faun)    








 Avand o mare similaritate cu "Alice in Wonderland" din punct de vedere fictiv [o fetita care ajunge intr-o alta lume si intalneste tot felul de creaturi stranii si lucruri imposibile], insa bazandu-se pe elementul horror al povestii, "Labirintul lui Pan" este un film de fantezie pentru cei care s-au saturat de traditionalele povesti cu zane in care binele castiga intotdeauna.
In acest basm, binele trebuie sa lupte din greu pentru a reusi sa iasa la suprafarata. Ofelia, o fetita ingrozita de realitatea in care traia pe timpul revoltelor spaniole este contactata intr-o zi de o fiinta din alte lume. Acesta ii spune ca sangele ei este nobil insa nu face parte din acea lume si ca daca va dori sa isi intalneasca adevarata familie, va trebui sa-i urmeze instructiunile intocmai. Speriata insa si curioasa despre ce lume ar putea descoperi, Ofelia trece printr-o calatorie intitiatica spre a-si descoperi adevarata natura.

Aici aveti si soundtrack-ul.

7. "The birds"

Regie: Alfred Hitchcock                        
Actori: Tippi Hedren (Melanie)
             Suzanne Pleshette (Annie)
             Rod Taylor (Mitch)











Un clasic al cinematografiei si considerat unul din cele mai bune filme de suspans, "Pasarile" lui Hitchcock ne prezinta o posibila amentintare pe care oricine ar fi ignorat-o: cum ar fi ca intr-o zi pasarile sa inceapa sa se inmulteasca enorm si sa devina violente, astfel starnind haos in tot orasul si lasand victime.
Regizorul si-a imaginat o astfel de posibilitate si a exploatat-o intr-un film plin de suspans insa si naturalete si clasicism. Pe langa povestea extrem de originala, filmul merita urmarit si pentru a compara clasicismul actorilor din 1963 si jocul lor actoricesc cu cel din prezent, in special pentru persoanele neobisnuite cu filmele vechi.
Ceea ce m-a surprins placut la acest film este lipsa efectelor speciale si a sunetelor care sa ingrozeaza privitorul. Cu toate ca a fost facut acum zeci de ani, regizorul putea recurge la diferite efecte sonore speciale pentru a instala groaza in privitor, stiindu-se ca acestea sunt un factor important in filmele thriller si de groaza. In schimb, tot ceea ce se aude in film sunt vocile actorilor si croncanitul pasarilor, elemnte care fac filmul sa para si mai realist. In opinia mea este cu adevarat unul din cele mai bune filme pana in prezent si cu siguranta merita vizionat!


Acesta a fost prima parte, va rog sa dati un comment si/sau share daca ati gasit ceva interesant si daca vreti, lasa-ti-mi sugestii.
Vizionare placuta! :)

Tuesday 20 January 2015

Mi s-a spus ca ascult muzica ciudata

Mi s-a spus de extrem de multe ori ca muzica pe care o ascult eu e foarte ciudata. Ori ca "ii doare pe aia burta si de aia tipa" ori ca "seamana cu tailandeza, japoneza aia a ta ciudata" sau ca "suna ca niste fantome care urla" si mi se pare foarte amuzant. De ce e muzica mea stranie? Doar pentru ca are un instrumental mai neobisnuit sau pentru ca versurile sunt intr-o limba foarte putin vorbita/moarta, nu inseamna ca ceea ce ascult nu merita sa ajunga la urechile unui public mai larg.
O sa las mai jos 10 melodii care m-au inspirat cel mai mult si care au fost criticate ca fiind "dubioase" sau trippy:


Tipa asta are voce de zeita! E undeva de prin Islanda, din insulele Faroese si asa se numeste si limba pe care o canta. Melodia este despre un vrajitor care a vrajit-o si despre cat de mult i-a afectat sufletul.Aici gasiti traducerea versurilor. Pe mine ma duce cu gandul la un tinut indepartat, rece si foarte izolat. Ma imaginez intr-o pestera, afara ninge cu fulgi mari iar focul pe care l-am aprins mai arunca doua flacari sfioase pe peretii pesterei. Ma urmareste cineva si imi este teama ca m-ar putea gasi, afara se aud pasi scartaind in zapada, eu ma inghesui intr-un loc al pesterii si astept. Inima imi bate puternic si tremur. 
Dispar. 
Imi place pentru ca la inceput e linistita, te face sa plutesti in magia notelor si a vocii sale ca mai apoi sa fie din ce in ce mai agitata, finalul fiind atat de brusc si de neasteptat. 
Am mai cautat cateva melodii de la Eivor, vocea e la fel de remarcabila insa restul melodiilor nu au acelasi efect. 

Asta este una dintre formatiile mele "de iarna". Nu pot asculta Nox Arcana in alt anotimp, mi se pare o formatie nostalgica si rece. Cand ascult albumul asta simt nevoia sa ninga afara si din cand ai cand sa mai las aerul rece de iarna sa patrunda in camera, eventual avand o lumanare in fata sau auzind focul care trosneste in soba. 
Albumul Winter`s knight a fost creat tocmai pentru acest anotimp, Nox Arcana se deosebeste de alte formatii prin faptul ca pentru fiecare album creaza o poveste diferita. In acest album este vorba de un cavaler care bantuie iarna o padure numita Ebonshire. Fiecare melodie pare sa conceapa o adevarata poveste si te transporta incet catre acest loc vrajit. 
Va recomand sa ascultati tot albumul si eventual sa le incercati si pe celalte, va asigur ca merita!

Formatia asta a luat nastere in 1994 si conform Wikipedia, se pare ca muzica lor este clasata ca fiind darkwave/neoclassical/ industrial martial. 
Melodia asta am ascultat-o de peste 50 de ori si as mai ascultat-o de 50 de ori, iubesc vocea limpede a vocalistei, iubesc modul in care se intrepatrund vocile si atunci cand o ascult vad diferite imagini trecandu-mi prin fata ochilor. Imi imaginez un castel vechi si niste cavaleri care cauta ceva, pe cineva. Pe ea o simt in nevoie de ajutor, sau trista. "Dolci ire" imi transmite aerul unei povesti care s-a intamplat candva, demult si care s-a terminat tragic.
Din pacate nu am reusit sa gasesc traducerea versurilor sau versurile originale. Restul melodiilor de pe album sunt foarte dark si intr-o oarecare masura, foarte psihedelice. Cand le-am ascultat s-au jucat mult cu mintea mea :D


De fiecare data cand am ascultat melodia asta am simtit un mare dispret asupra societatii, asupra tuturor lucrurilor care ne-au fost impuse, asupra regulilor pe care trebuie sa le respectam. Mereu cand pun melodia asta ma simt energizata si motivata sa schimb ceva, simt un implus care imi curge in vene sa ma ridic si sa incep sa alerg pe strazile orasului in cautare de oameni cu care sa formez un grup anti-istorie, unul cu care sa o iau de la capat si sa schimb lumea asa cum o cunoastem noi. 
De obicei folosesc piesa asta atunci cand vreau sa lucrez si sunt extrem de obosita. Fiecare instrument, vers, cuvant ma face sa cad intr-o transa ciudata in care nu mai simt oboseala.
Celelate melodii de pe album sunt ceva mai chill insa merita ascultate, pe unele vocea solistului e ceva mai clara si versurile sunt mai logice. Eu tot la asta raman, tot asta ma inspira!


E posibil ca fanii "Django unchained" sa cunoasca melodia asta. E una dintre cele mai frumoase piese de pe soundtrack, dupa parerea mea. Am gasit si versurile si de atunci nu pot sa ma gandesc decat la un singur lucru cand o ascult: reincarnare. 
Ma duce cu gandul la un el si o ea care s-au pierdut mai demult si care s-au regasit in viata asta, ea ii duce dorul tare, foarte tare si se teme sa nu il piarda din nou. El nu isi aminteste insa o aude rugandu-l sa o faca dar e in zadar.
Versurile traduse sunt aici. Probabil interpretarea mea e total diferita de ceea ce au vrut artistii sa exprime, voi cum o percepteti?:)


Intr-o noapte cand ascultam melodia asta am visat o plaja cu nisip extraordinar de alb si apa cristalina, albastru cobalt. Pe acea plaja erau creaturi care vorbeau intr-o limba necunoscuta numita Naan, erau albe ca marmura si aveau parul blond deschis. Eu calatoream si auzeam intre timp ceea ce imi canta la casti in somn, Locul acela mi-a ramas foarte drag pentru ca era utopic, cu totii ne intelegeam bine, voiam sa ne ajutam unii pe altii, nimeni nu ura, nimeni nu era violent si de fiecare data cand ascult melodia asta ma gandesc la acea plaja. 
Piesa este foarte calda, nostalgica as putea spune. Mereu mi-a placut finlandeza, in special in melodii, mi se pare ca suna foarte bland, fiecare nota curge lin si fara greutate una dupa alta. Daca mai vreti melodii frumoase in finlandeza va recomand Nightwish - "Taikatalvi"si Vile Vallo - "Kun minna kotoani laksin" .


De obicei ascult asta atunci cand am nevoie de inspiratie mare, mintea mea intra din nou in acea transa de care am vorbit inainte insa de data asta nu ma mai intereseaza niciun factor extern si sunt capabila sa ma concentrez mai bine. Devin foarte relaxata si ma gandesc la un spatiu invaluit in ceata, pe timpul noptii. Merg linistita pe langa o apa, in jur nu este nimeni, nu sunt cladiri, nu sunt oameni. 
Recunosc, efectul e cam straniu insa ajuta enorm daca vrei sa ai inspiratie de moment [in cazul in care vrei sa faci ceva melancolic-dark si nu stii cum ^^]


Poate ati citit in postarea anterioara despre Laura Makabresku, o tipa fotograf din Polonia cu probleme mentale, schizofrenie, mai exact. Melodia asta ma duce cu gandul la ea si la boala ei. M-a inspirat de nenumarate ori, ma face sa ma gandesc la faptul ca defapt corpul nu este decat un ambalaj exterior si uneori oamenii raman blocati inauntrul acestui ambalaj. Mi-a dat idee de fotografii despre boala personalitatilor multiple, schizofrenie, bipolaritate si anorexie. De fiecare data cand editez o fotografie ce contine corpul uman sau o parte a acestuia ascult melodia asta.
Trebuie sa mentionez ca este un cover si ca a aparut in serialul House. Dupa parerea mea coverul e mai bun decat originalul.


Sunt multe melodii care trebuie mentionate insa nu puteam sa o trec pe asta cu vederea. Am indragit-o din prima clipa in care am ascultat-o, e atat de stranie si de linistita in acelasi timp incat e aproape perfecta. Imi trec tot felul de imagini in cap, de la un oras vechi intr-o zi de vara, abandonat de mult timp si pe care merg necontenit pana la acele vechi papusi de carpa pe care mi le imaginez stand intr-un raft, intr-un anticariat. Vocea e cu adevarat inspaimantatoare insa tocmai asta ma linisteste cumva. Poate din cauza instrumentelor de pe fundal, poate din cauza starii pe care mi-o da, cu siguranta as putea dormi in pace cu melodia asta pe fundal. 
Un alt lucru ce trebuie sa-l mentionez este ca melodia asta m-a ajutat sa ma gandesc la niste moduri foarte interesante de a coase imagini pe fotografie. Voi posta rezultatul cand voi termina! :D


Siii ultima melodie castigatoare din aceasta lista este a celor de la Dordeduh. Fiind o mare iubitoare de traditie m-au atras imediat atat videoclipul cat si versurile melodiei. Iubesc faptul ca au folosit instrumente traditionale aici si un oarecare limbaj arhaic. Linia melodica ma face sa ma gandesc la un loc indepartat pintre munti, o manastire poate, in care am intalnit un ascet care vrea sa ma invete despre viata. Ma gandesc la munti, la paduri vechi de conifere, la vantul care bate intr-o seara cu luna plina si la plaiurile noastre verzi si pline de flori. La cat de multe am avea de castigat daca ne-am intoarce privirea catre ceea ce ne-a fost dat, ceea ce avem deja sub picioarele noastre si la cat de fericiti suntem pentru ca putem sta intr-o astfel de tara, atat de bogata istoric si cultural!
Respect foarte mult faptul ca au introdus instrumente traditionale si ca spre deosebire de alte formatii nu au distorsionat efectul acestora. 

Cam astea au fost melodiile, daca vreti sa ascultati mai multe dubiosenii va invit pe canalul meu de youtube, playlistul pe care veti gasi melodiile stranii e acesta . 

Daca v-a placut articolul dati share/lasati un comentariu, ar fi foarte apreciat :) 
Spor la ascultat!